Străjerul

Peste geam perdeaua trag-
soarele-i în miază-zi,
-Stai!- opresc pe Mura-n prag,
eu de azi străjer voi fi.


Corb, nu croncăni de sus,
cocoşele, nu cânta,
lui Joian "să taci!" i-am spus,
tu, Grivei, nu mai lătra.


Alung vântul după gard,
la vecini stă oploşit,
uite-un ghemotoc pe pat-
sora mea. A adormit.