Adevărul

Necătând că astăzi plouă,
în rochiţa mea cea nouă
pe afară m-am jucat,
printre stropi am alergat.


Fu atâta veselie,
c-am uitat de poezie,
ce urma să-nvăţ pe mâine
şi la prânz să cumpăr pâine.


Mama mea când va veni,
cum mă voi îndreptăţi?
Oare rău o să mă certe?
Oare gafa o să-mi ierte?


Poate-i povestesc, precum
ploaia mă prinsese-n drum
şi am căpătat o boală,
nu pot să mă duc la şcoală.


Dar pân- toate-am înşirat,
grozav m-am îmbujorat.
Văzând că m-am fâsticit,
încet mama mi-a şoptit:
- Mai uşor, nimica nu-i,
decât adevăr să spui.