Cat îi trebuie mamei

Pentru mămicuţa mea
vreau s-aprind pe cer o stea,
vreau palate să zidesc
şi comori să-i dăruiesc.


Să-i aduc parfum din floare,
să strâng perle din izvoare,
să-i dau visul ne-mplinit,
iarna - soare în zenit.


Renumit doresc a fi
să se poată ea mândri...
Dar că dragă mi-e i-am spus
şi mi-a zis că i-i de-ajuns.

Promisiuni pentru tata

Când lumea tristă-a devenit,
pustie pentru tatăl meu,
cu mama mea s-au sfătuit
să aibă-un prunc - adică eu.

Şi zile-ntregi au discutat,
până în noapte, pân târziu -
ce va fi fată, sau băiat?
Şi eu am hotărât să fiu...


Da, aţi ghicit, să fiu fetiţă,
să aibă mama ajutor,
să aibă cui lega fundiţă,
să aşteptăm un nou odor.


Acum eu tatei i-am promis:
- Nu vei mai fi tu singurel,
am hotărât deacum precis
să-ţi dăruim un băieţel.

Promisiunea piciului

Ştiu, mămică, ai văzut
că revista eu am rupt,
că am spart înc-o ceşcuţă
şi-am pus pete pe hăinuţă.


Că de păsări am uitat
şi grăunţe nu le-am dat,
că am scris neîngrijit
şi căţelu-am necăjit...


Dar tu nu te-ai supărat,
m-ai cuprins şi m-ai iertat.
Îţi promit măicuţa mea-
chiar de luni m-oi corecta.

O mămică

Avem toţi câte-o mămică-
pasăre, arici, furnică,
peşte din adânc de mare,
albinuţa cea din floare,
căţeluşul, şoricelul,
fluturaşul, gândăcelul...


Toţi aşteaptă seara-n prag
s-o întâmpine cu drag,
căci doar mama poate-aduce
gustărica cea mai dulce
şi doar mama ştie-a spune
basmele cele mai bune.

Mulţumire şi iertare

Îţi mulţumim, mămico, pentru soare,
ţi-l dăruim azi, vezi cât e de mare!
Îţi mulţumim profund pentru surori-
vrem să-ţi gătim azi braţele cu flori.
Îţi mulţumim şi pentru frăţior-
să ai şi gingăşii, să ai şi dor.
Să-ţi mulţumim vreau pentru păpuşele,
să ştii, îţi vom aduce nepoţele.
Îţi mulţumim pentru ciorapul rupt,
tu cu atâta grijă l-ai cusut.
Îţi mulţumim că eşti şi că suntem
şi pentru tot ce astăzi noi avem...


Te implorăm, mămico, de ne iartă
de te-am făcut să fii îndurerată,
şi pentru nopţi prea lungi cu insomnii,
că n-avem timp când pe ospeţe vii,
că iarăşi am uitat de ziua ta
şi a rămas pe cer promisa stea,
că sufletul te doare când ne cerţi...
Ştiu: ne iubeşti, ne înţelegi, ne ierţi.

Îngrijorare

Mă tot ispiteşte
iată ce-ntrebare:
cine mă iubeşte
dintre toţi mai tare?


Întreb pisicuţa
dacă mă iubeşte,
mi-a întins lăbuţa-
lăptişor cerşeşte.


Cuţulică tace,
Joienică zburdă,
mieii pasc în pace
ierbuşoară crudă.


Nimănui nu-i pasă
ce necaz mă prinde...
Tristă intru-n casă-
tata mă cuprinde,


mă sărută mama,
sora îmi zâmbeşte
şi-mi dau bine seama
cine mă iubeşte.

Sora

Astăzi nimeni nu mă vede,
zic: "o ceaşcă am stricat..."
Ori că mama nu mă crede,
ori de mine a uitat...


Nici chiar tata nu mă ceartă
că pe gard m-am cocoţat
şi când a intrat pe poartă
doar zâmbind m-a sărutat.


Nu se supără bunelul
că mă joc cu ceasul lui,
nu mai latră nici căţelul.
În pridvor pe prag mă sui.


Bunicuţa-nviorată
degetul la buze-a dus
şi la legănuţ arată-
azi o soră mi-au adus.

Oboseala tatei

Vine tata de la muncă
necăjit şi obosit,
salopeta-n cui aruncă,
n-are chef nici de vorbit.


Lângă dânsul vin cuminte,
de-al lui umăr mă lipesc
şi-i spun câteva cuvinte:
-Dacă-ai şti cât te iubesc!


Şi necazul i se curmă,
el mă ia la pieptul lui,
de tristeţe nici o urmă,
nici de oboseală nu-i.

Dezamăgirea

Când urma să vin pe lume
tatăl fiu a aşteptat,
îl numea deacum pe nume
şi maşini a cumpărat.


Însă, ce dezamăgire!
M-am născut, dar nu băiat,
pentru mama - fericire,
un alt nume ea mi-a dat.


Dar tăticul nu se lasă
şi mereu la ziua mea
mingi şi ghete-aduce-acasă,
rochii şi păpuşi nu ia.


Poate îmi aduce-un frate-
am s-o rog pe mama mea,
mingi, maşini şi ghete - toate
frăţiorului voi da.


Şi-mi va fi păpuşă micul,
l-oi hrăni, l-oi mângâia,
poate s-a muia tăticul
şi rochiţă-mi va lua.

Băiat de laudă

Tata azi m-a lăudat,
mi-a spus că sunt brav băiat:
frunze-am adunat în curte,
sunt aproape cât un munte.


Am strâns strugurii de viţă,
am săpat în grădiniţă,
am dus vaca la păscut,
foc în vatră am făcut,
am adus de la fântână
apă pentru-o săptămână.


Şi-ncă multe şi mărunte
până la sudori pe frunte.
drept că... bunul le-a făcut,
de urât eu i-am ţinut.

Taxistul

Br-r-r-r- alerg prin curtea largă-
astăzi sunt taxist, nu şagă!
- Hai, bunico, iute sui
să dăm de mâncat la pui.


De ai treabă prin grăbină,
îţi aduc sacoşa plină
cu legume şi verdeţuri-
astăzi la reduse preţuri.


Iată ce-am să cer ca plată-
să mai stai un pic în poartă
până scapi un gol sau două-
mi-au luat o minge nouă.

Hoţul

Mă plimbam pe lângă drum
şi mă văd nişte vecine:
- Mare te-ai făcut deacum-
se apropie de mine.


- Uite, ochi-s a mămicăi,
iar năsucul a bunicăi,
buzele de la tăticu,
fruntea e de la bunicu.


Intru-n casă speriat
şi spre feţele lor cat:
mama are ochi şi ea,
are nas bunica mea,
la tăticu-i gura-ntreagă,
bunul fruntea vrea să-şi şteargă...


Dau fuguţa la vecine:
- Ia uitaţi-vă la mine-
eu nu-s hoţ de nas şi ochi...
- Ptiu, nu-ţi fie de deochi!

Cresc băieţii

Zice tata-nviorat:
- Gata trist n-o să-ţi mai fie,
frăţior ţi-am cumpărat,
de urât el o să-ţi ţie.

Vin aproape de pătuc,
să-l invit doresc la joacă,
o maşină îi aduc,
mă gândesc că o să-i placă.


Dar nu mi-a răspuns nimic,
plânge, doarme şi mănâncă,
îmi zic: "mai aşteaptă-un pic,
să mai crească, mic e încă".


Vin la el peste o zi,
dar nu văd nici o schimbare,
cât s-aştept va trebui,
până se va face mare?


Bunicuţa mi-a zâmbit:
-Timpul uite cum mai zboară-
ca dăunăzi a venit
şi ca mâine se însoară.


Nu ştiu cum s-o înţeleg-
păzesc timpul să nu zboare,
zilnic la pătuc alerg
să nu scap de-o să se-nsoare.

Jumătate şi întreg

Toată casa se împarte
de azi drept în jumătate-
una-i pentru sora mea,
iar cealaltă e a mea.


Se-mpart tata şi bunelul,
mama, buna şi căţelul,
şi Joian ce papă fân,
numai eu întreg rămân.


Vin la sora bucuros-
-Ia-mă-ntreg!- zic generos-
surioară, înţelegi,
doar noi doi suntem întregi.

Străjerul

Peste geam perdeaua trag-
soarele-i în miază-zi,
-Stai!- opresc pe Mura-n prag,
eu de azi străjer voi fi.


Corb, nu croncăni de sus,
cocoşele, nu cânta,
lui Joian "să taci!" i-am spus,
tu, Grivei, nu mai lătra.


Alung vântul după gard,
la vecini stă oploşit,
uite-un ghemotoc pe pat-
sora mea. A adormit.

Irinuţa

A venit azi Irinuţa

de la şcoală la fuguţa,
a făcut curat în casă,
crizanteme-a pus pe masă.


Prafu-a şters de pe fereastră,
florile-a udat în glastră,
la găini grăunţe-a dat,
şorţuleţul şi-a spălat.


Nasturele ce s-a rupt
singurică l-a cusut,
temele de-acasă-a scris,
- 10 voi primi precis!


Cred că să întrebi tu vrei:
- Poate-i ziua mamei ei?
- Ba, pe mama o ajut,
pentru c-o iubesc mult-mult.

Vasilică

Vasilică-i brav băiat

cu năsucul pistruiat,

cu obraji îmbujoraţi

şi genunchii zgâriaţi.

Ziua-ntreagă fuge, sare,

uite-l ici, uite-l dispare,

trage de urechi pisica,

se ma duce la bunica.

Şi aşa tot ziua-ntreagă-

ghiduşia-i este dragă.

Apoi seara se aşează,

atent litere pictează.

Zilnic cu săpun se spală,

va pleca curând la şcoală,

Uite cum se pregăteşte-

scrie buchii şi citeşte.

Adevărul

Necătând că astăzi plouă,
în rochiţa mea cea nouă
pe afară m-am jucat,
printre stropi am alergat.


Fu atâta veselie,
c-am uitat de poezie,
ce urma să-nvăţ pe mâine
şi la prânz să cumpăr pâine.


Mama mea când va veni,
cum mă voi îndreptăţi?
Oare rău o să mă certe?
Oare gafa o să-mi ierte?


Poate-i povestesc, precum
ploaia mă prinsese-n drum
şi am căpătat o boală,
nu pot să mă duc la şcoală.


Dar pân- toate-am înşirat,
grozav m-am îmbujorat.
Văzând că m-am fâsticit,
încet mama mi-a şoptit:
- Mai uşor, nimica nu-i,
decât adevăr să spui.

Viitorul prezident

Îl cunoaşteţi pe Vlăduţ?
E un puşti încă micuţ,
însă e prieten bun
cu spălatul cu săpun.


Dimineaţa cum se scoală,
dinţii, mai întâi, îşi spală,
apoi mâinile şi faţa.
Acul ia, apoi şi aţa-
singur nasturii îşi coase,
băsmăluţa de mătase
el o spală, el o calcă.
Aşa puşti cui să nu placă?!


Jucăriile-şi adună,
cărţile-s curate-lună,
celor mari e de-ajutor-
o minune de fecior!


Stă cu sora sa mai mică,
dacă cade, o ridică.
Unde e Vlăduţ acum?
Curăţă zăpadă-n drum,
o ajută pe vecină,
face pârtii spre fântână.


Stii de ce-i aşa băiatul,
de se minunează satul?
Prezident va fi, fireşte,
el acum se pregăteşte.

Semaforul

Pe o stradă în oraş
am văzut un uriaş,
cu ochi coloraţi în frunte
pe maşini să le înfrunte.


Ochiul roşu se aprinde,
strada-ntreagă o cuprinde
şi comandă: "nu mişcaţi,
de altfel, vă tamponaţi."


Peste-o vreme, rându-i vine,
ochiul galben mă reţine,
mă priveşte ordonând:
"fii atent, căci, treci curând".


Mai apoi, se-aprinde verde-
"hai, mai iute, nu te pierde,
te îndemn să fii isteţ,
să treci strada îndrăzneţ."


Semaforul drag îmi este,
ca viteazul din poveste,
toţi i se supun cuminţi-
şi copii, şi-ai lor părinţi.

Iepuraşul de soare

- Unde se ascunde oare
iepuraşul cel de soare,
când afară amurgeşte,
umbra nopţii se iveşte?


- Stă ascuns în sân la soare,
până-n zori, până răsare,
să se joace-apoi prin rouă,
salutând o ziuă nouă.


- Dar când nori îmbracă cerul
şi stăpâni îs fulgii, gerul,
iepuraşul cel de soare,
unde se ascunde oare?


- E în feţele senine,
în feliile de pâine,
în cuvintele frumoase,
în privirile duioase.

Joc de antonime

Am schimbat o zi pe noapte
şi cireşe verzi pe coapte,
am dat iarna pentru vară,
dimineaţa - pentru seară
să îmbrac o haină nouă 
(din cea veche zdrenţe plouă)
şi-am fugit din deal în vale
cu noroc, fără parale,
să prind lună, să prind soare,
zahăr să le dau şi sare,
ca să fie cald nu frig,
când toţi tac, să pot să strig
vorbe dulci şi pipărate
din cer şi pământ luate.
Printre flori şi printre frunze
să m-ascund de buburuze,
roua-n zori să mă găsească
şi amurgul să-l oprească
pe drum ud, sub cer uscat,
gol goluţ, dar îmbrăcat,
să alerg, să stau pe loc,
precum bafta în ghioc,
ce ascunde-o minciunică -
una mare, alta mică,
dar să mă credeţi pe mine,
adevăr e-n antonime.

Despre apă şi săpun

Nicuşor din clasa-ntâi e mânios,
de o vreme toate-i merg grozav pe dos,
când doreşte de vreo treabă să se-apuce,
totu-n jurul lui încearcă să-l încurce.


Din ghiozdanul său mai ieri a scos o carte,
însă cartea o zbughise într-o parte,
nici caietele nu vor să-l mai primească,
pe-a lor file, buchii noi să zugrăvească.


Cu penar cu tot creionul s-a ascuns,
iar compasul, drept în frunte l-a împuns.
Şi echerul îl tot ţine-ntr-o ocară,
nu-l atinge-i este frică de papară.


Fug pantofii şi cămaşa prin ogradă,
pantalonii în dulap stăteau de gardă,
i-a atins şi se făcuse nevăzuţi:
"cum să plec la şcoală gol şi-ncă desculţ?"


În odaia surioarei se iţeşte,
vrea să vadă cum ghiozdanu-şi îmblânzeşte.
Ştiţi ce taină a aflat? Pot să vă spun,
Spală mâinile cu apă şi săpun.