Despre apă şi săpun

Nicuşor din clasa-ntâi e mânios,
de o vreme toate-i merg grozav pe dos,
când doreşte de vreo treabă să se-apuce,
totu-n jurul lui încearcă să-l încurce.


Din ghiozdanul său mai ieri a scos o carte,
însă cartea o zbughise într-o parte,
nici caietele nu vor să-l mai primească,
pe-a lor file, buchii noi să zugrăvească.


Cu penar cu tot creionul s-a ascuns,
iar compasul, drept în frunte l-a împuns.
Şi echerul îl tot ţine-ntr-o ocară,
nu-l atinge-i este frică de papară.


Fug pantofii şi cămaşa prin ogradă,
pantalonii în dulap stăteau de gardă,
i-a atins şi se făcuse nevăzuţi:
"cum să plec la şcoală gol şi-ncă desculţ?"


În odaia surioarei se iţeşte,
vrea să vadă cum ghiozdanu-şi îmblânzeşte.
Ştiţi ce taină a aflat? Pot să vă spun,
Spală mâinile cu apă şi săpun.